Dupa zmeura
La început mi-a fost teamă.
Se auzeau zgomote multe și mici,
(ca păstăi de mazăre pocnite între degete)
Frunzele își lustruiau verdele provocator
Si dansau tresărind sub ochii ploii, rotunzi,
Din înalt ademeniți, fascinați
Iris transparent pe verde pupilă.
Iarba îmi atingea coatele,
Locul acela cu nervii aflați chiar sub epidermă.
Era înfiorare, neliniște tremurătoare,
Incordare a pulpelor curgând către tălpi:
Pășeam cu teamă să nu calc din greșeală
Coada fragilă a vreunei șopârle,
Să nu strivesc mușuroiae,
Să nu mă muște de călcâi un șarpe.
Căutam zmeura roșie dincolo de perdeaua
Voracelor urzici, cu băgare de seamă
Strecuram degetele și pipăiam
Sfârcul brobonat al fructelor coapte
Dăruindu-se în podul palmei,
Rostogolite, mângâiate în cerul gurii, strivite
Si-apoi osmotic mai departe
Alunecam
Pe rugii vârstelor spre inocență.
Voluptatea se descoperă sau se învață?
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Samoilă. [Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre sâni
- poezii despre degete
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre șerpi
- poezii despre vârstă
- poezii despre senzualitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.