Ecoul ploii se destramă în picăturile așteptărilor, golind cerul de misterul speranțelor. Ca pe-o sârmă agățată la soare, viața noastră se zvântă după fiecar...
Ecoul ploii se destramă în picăturile așteptărilor, golind cerul de misterul speranțelor. Ca pe-o sârmă agățată la soare, viața noastră se zvântă după fiecare spălare la față, garderoba destinului alegând de multe ori cu ochii închiși tocmai acea mască ce credeam că ne reprezintă cel mai puțin... neîncrederea firească însă dispare când intrăm în propriul rol, credința în bine fiind cea care netezește asperitățile destinului. Viața este așa cum ți-o colorezi, folosind acuarelele propriului destin.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.