Fiorul
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
În miez de noapte,
când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
când zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt câteodată un fior
din creștet străbătându-mi trupul,
întocmai ca și cum mâini reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre lumina lunii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.