Insolență...
O cădere în plin, în gol, ce contează,
Doar nimeni nu-ntreabă, ci se conformează,
Pe-o latură-n vogă ce-aduce cu moartea,
E una sarmană, ce nu-și trage partea,
Dar ea, Nemurirea, nu mai există,
Nici stima, sublimul, nu sunt pe listă,
În tot universul, în toată ființa,
Clocește misterul... e doar neștiința...
Nu știe, nu poate, nu vrea să trezească,
La zala din fire, pasiunea regească,
De mult timp slujește odată cu glia
Dar astăzi se-ntrece, ea însăși Prostia...
"E fals, făcătură!", un bob de sclip[ire,
De minți obosite se spune-n neștire,
Rămâne, cum dracu, prin rânduri oftică,
Subiectul e mare când intriga-i mică...
Cum toată povestea un pleonasm pare,
Așa adevărul e o fabulare!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre draci
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre prezent
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre ignoranță
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.