Evadare
Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...
Ți-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
și-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.
Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre plante, poezii despre oxigen, poezii despre existență, poezii despre carbon sau poezii despre botanică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.