Cea mai lungă, profundă și mai enigmatică istorisire a omului este tăcerea.
Cea mai lungă, profundă și mai enigmatică istorisire a omului este tăcerea.
aforism de Tudor Gorgos (6 iunie 2017)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Votează! | Copiază!

Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
| Yorick [din public] a spus pe 6 iunie 2017: |
Dacă despre tăcere se mai spune, proverbial chiar, că poate fi, în anumite dialoguri sau conjuncturi,
un răspuns, mi se pare forțată afirmația, deghizată în aforism, că ar putea fi și o istorisire, în fapt un proces comunicativ, prin simplul fapt că tăcerii îi lipsesc tocmai unele din caracteristicile esențiale ale comunicării.
Pe de-o parte, istorisirea, ca transfer de informație, este un proces prin care ar trebui să se constituie un sens biunivoc al atitudinilor și comportamentului uman, iar pe de altă parte, tăcerii, ca mesaj discret, îi lipsește tocmai capabilitatea de-a emite sau recepționa un feedback imanent, care în cadrul unui proces comunicativ este - fără doar și poate - și iminent.
Acceptând, totuși, tăcerea ca un substitut al istorisirii, cu consistență, durată și implicare participativă cât se poate de aleatorii, nu ne putem abține să nu concludem că, în circumstanțele panseului de față, la fel ca în cazul sexului în grup, câte unul din participanți, dacă are ceva treabă, poate să mai și dispară din când în când. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 6 iunie 2017: |
Are dreptate.
Am avut un prieten,
de meserie student.
La toate examenele orale
răspundea
cu cea mai lungă și profundă tăcere.
Și a avut o studenție lungă.
Dar până la urmă,
într-un mod cât se poate
de enigmatic,
și-a obținut licența... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 7 iunie 2017: |
Tacerea are un rol insemnat in comunicare. In primul rand e necesara pentru receptarea mesajului interlocutorului. Sunt extrem de dezagreabili insii locvace (sau hiper-ofensivi) care nu lasa partenerul de dialog sa-si expuna opinia. Ei sugereaza astfel ca partitura comunicationala a interlocutorului e neinteresanta sau previzibila... In al doilea rand tacerea e timpul dedicat reflectiei, pregatirii unui raspuns rezonabil. Viteza de reactie ("spontanietatea")nu e in orice situatie de comunicare o calitate. In al treilea rand lipsa raspunsului, poate sa denunte o incapacitate a intrebatorului. Ganditi-va la tacerea lui Iisus in fata lui Pilat. Guvernatorul il intreaba ce-i adevarul? Obtuzitatea lui spirituala e asezonata de o ironie tembela. Tacerea lui Iisus e singurul raspuns adecvat. Mare Invatator nu-i poate explica celui care stie deja raspunsul. Certitudinile lui Pilat, vasta si bogata lui experienta de viata nu sunt altceva decat un imens gol spiritual. Daca i-ar fi raspuns ar fi aruncat samanta Adevarului pe un pamant neroditor. Adevarul poate fi impartasit doar celui care e deschis sa-l primeasca. Ori gura cascata a lui Pilat (in timp ce formula celebra intrebare) era singura deschidere a acestuia...
Tacerea lui Iisus e o istorisire despre cat de important e adevarul si despre modul in care trebuie sa ne pregatim pentr a-l primi si impartasi. |