Nopţi de iarnă

Nopţile de iarnă sunt acum mai mari
Cu multe ceasuri decât nopţile de vară,
Şi vinete furtuni împing norii telegari
Peste-a turnurilor înaltă gheară.
Să lăsăm să ardă deci focul în cămine
Şi cupele de vin să se reverse;
Să lăsăm vraja cântecelor să ne-aline
Şi armonia vorbelor alese.
Acum când în lumânări fiecare rază
Aşteptă cu tremur mut şoapte de iubire,
Iar tinerii se maschează, beau şi, oftând, flirtează,
Somnul greu desface-ale farmecelor fire.

Potrivit este acest anotimp, prin urmare,
Cu lungul discursul al celor în braţele iubirii;
Totuşi, prea multa grabă poate-avea iertare
Când frumuseţea îşi oferă trandafirii.
Nu toţi fac toate lucrurile cum ar trebui;
Unii merg elegant şi,-n ţinută, sunt sublimi,
Unii ştiu să spună, inteligent, cimilituri,
Iar unii poeme recită cu glas de heruvimi.
Vara îşi are în bucurii temei,
Iar iarna, lângă foc, plăcerile sunt dulci şi coapte;
Deşi-s doar jucării, dragostea şi jocurile ei
Ne-ajută să scurtăm o monotonă noapte.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!