Sunt firi de oameni subțiri, sensibili și de o netăgăduită delicateță, care preferă totuși cu încăpățânare, cu o virtuoasă râvnă să nu-și deschidă sufletul n...
Sunt firi de oameni subțiri, sensibili și de o netăgăduită delicateță, care preferă totuși cu încăpățânare, cu o virtuoasă râvnă să nu-și deschidă sufletul nici chiar în apropierea celei mai scumpe ființe, să nu-și dezvăluie dragostea și gingășia nu numai în fața altora, dar nici măcar atunci când se află singure între patru ochi: dimpotrivă, adesea într-o asemenea intimitate ele devin și mai stăpânite, abia din când în când lăsând să apară la suprafață toată puterea, gingășia și căldura sentimentelor lor, și-atunci sentimentele acelea răbufnesc, se revarsă cu atât mai puternice, cu cât mai îndelung au fost reținute.
Dostoievski în Umiliți și obidiți, partea întâi, capitolul XII
Adăugat de Dan Nicorescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.