Haina de lumină

La botez primit-am haină.
De lumină şi putere.
Din potir primit-am hrană.
Bucurie, mângâiere.

Dar trăind cu duhul lumii.
M-am îndepărtat mereu.
Iară haina de lumină.
Vai, am murdărit-o rău.

M-am târât prin murdărie.
Prin beţii şi curvişag.
Iară podoaba ce-am primit-o,
Am umplut-o de adiag.

Şi prin spini şi pălămidă.
Am intrat să mă îmfrupt.
Iar frumoasa-mbracaminte,
Foarte tare eu am rupt.

Mă târăsc prin murdărie,
Prin mocirlă şi gunoi.
Vierme sunt, capul afară.
Nu-l pat scoate din noroi.

Doamne, in loc de putere,
Ce am luat de la botez.
Stau trântit în balta morţii,
Şi cu patimi mă-ntinez.

Năclait -mi-este veşmantul,
De mocirlă şi duhoare,
Eu le dau cu nepăsare,
Dracilor îmbrăţişare.

Dar...! Sfârşitul mi-e aproape.
Oare ce-am să fac atunci?
Căci mă chemi la judecată,
Şi în iad o să m-arunci.

Că mi-ai dat o perlă scumpă,
Cerându-mi s-o îngrijesc.
Iară-şi eu mult păcătosul,
Prin mocirlă o târăsc.

Cum o să m-arăt, Iisuse,
În cămara nunţii tale,
C-am rupt haina de lumină,
Şi am murdărit-o tare

Doamne, nu mă da afară,
Ajută-mă să o spăl.
Si te rog dă-mi o bucată,
A milostivirii văl.

Să o curăţ eu de tina,
S-o cârpesc cu vălul dat.
Ma căiesc si sunt de vină,
Iartă-mi, Doamne, al meu păcat.

Umil eu îmi cer iertare,
Talanţii i-am cheltuit rău.
Nu sunt vrednic de-ndurare,
Ai milă, de robul tău.

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!