* * *
... nesimtit nesimtind ca oricum existam
intr-o tara fantoma cu iz de blestem
aruncata la maluri de ape pustii
cu hotare ghimpate ca viata de vii
apelam catre Tatal albastrului cer
sa ne ierte si cruce si cuie de fier
demonstrand infinit un tupeu infinit
ca oricum existam nesimtind nesimtit...
poezie de Iurie Osoianu (21 martie 2017)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.