Reflex 88
Prea fericiți nu suntem, dar plutim...
Aceasta-i tot ce suntem și ce știm
Despre ciudata stare care a fost
Lăsată nouă spre a-i da de rost...
Și iată-ne supuși unei căderi
Prin zilele neprevăzutei veri,
Și, iata-ne constrânși la îndurat
Iubirea, ca pe un fapt adevărat,
Cu toate ale sale, care pot
Să ne usuce frunzele de tot...
Nemaiavând ce urme să lăsăm,
Prea fericiți nu suntem, dar... visăm.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de marianne

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.