În tăcerea rece a întunericului, noaptea îți legăna visele cu blândețe. Câteodată, razele, tăinuite înr-o adâncă umbră îți brăzdau chipul cu sărutul șoaptelo...
În tăcerea rece a întunericului, noaptea îți legăna visele cu blândețe. Câteodată, razele, tăinuite înr-o adâncă umbră îți brăzdau chipul cu sărutul șoaptelor din amurg. Miroseai a dorință și a gânduri care tulbură apele unui suflet fragil. Pielea ta albă și buzele roșii, îmi purtau dorul flămând și însetat de beția regăsirii într-un singur trup. Zâmbetul tău îmi otrăvea sângele și rând pe rând clipele mărgineau timpul, în infinitul său. O vreme te-am lăsat să-mi hoinărești în suflet. Apoi am înțeles că în lipsa ta, aș pierde drumul către iubire pentru totdeauna...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.