Perpetuum
Dă-mi mâna... să nu spui nimic,
Cuvintele, cel mai adesea, dor;
Deasupra lor vreau azi să mă ridic
Și niciodată să nu mai cobor!
Te simt, mă simți, comunicăm astral,
Noi dăm simțirilor noi înțelesuri,
Descoperind secretul ideal
Al iubirii, ce dăinuie în versuri.
Atinge-mă, să știu că nu visez!
De te-ndoiești că noi ne potrivim,
Ca un Manole-am să te re-creez,
Într-un perpetuum să ne unim!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.