o frunză aproape
o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenție - «pardon»
și trece mai departe, aparent
grăbită
își privește ceasul
«cât e
» zic
«iarnă fără douăzeci și două de amurguri»
răspunde șoptit
un vânt așteptând pensionarea, tușind
își drege glasul și
«ești
în urmă, fato, zău
»
frasin curat de singur
nud
își întinde încheieturile
«bună dimi
, fum străin.» pardon
eu sunt ceața
Eu sunt
ceața
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.