ia
ia priviți
dansul sălciilor, obraji dogorind
mâțe pictând acoperișuri și dând cu lăbuțele
în ghemul acela argintiu
fum și rugăciuni suind, un fulg
până și ploaia încărunțește
un fulg amintind de
întâia cămașă
ia ascultați
doina vântului, șoapta dealului dinspre
mâine
ecoul și cum trece un fluture
îl bănui
că el ar fi cântat așa de apos
mătăsos
ați auzit vreodată vocea unui flutur bezmetic?
ia atingeți întindeți mâna
unda
respirația pământului, arcul
electric la un deget de frunte
obrazul meu viitor învelindu-vă tălpile
urechea mea mușcându-vă călcâiul
vocea mea fluture oprit cât
să-și tragă sufletul
pe genunchiul vostru
ia
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.