Singurătate cu păianjen și cor
mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită
un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul
înăuntrul meu săli pustii, părăsite
nu-i țipenie de... ba
uite
într-al cincilea colț al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină și
cade
galbenul colii absoarbe...
pășesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
1 Oana Giura [din public] a spus pe 16 aprilie 2009: |
| superb! felicitari! |