Față fără ochi
simt nisipul,
iti aud gandurile,
soaptele ma bucura,
al tau trup sufera
simt adierea zorilor,
iti aud linistea,
ne adancim in intuneric,
vorbesti prin mine
chipul tau e sarat,
presupuni ca plangi
inima mea bate
si nu vrea a se opri
cunosc toate faptele,
pe banca,
porumbeii se aduna
aripile lor ar trebui
sa fie albe ca neaua
suferim in tacere,
ai mei ochi sunt uscati,
iar mainile reci -
dragostea mea te arde.
nu poti intelege,
fericirea care-mi
face trupul a vibra...
sunt imagini mereu visate.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Victoria Pepa. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.