A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumeşti
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
şi le reproşam că nu sunt vii sau dumnezeieşti

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greşit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ţine cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoţie, ori lacrimă – nu m-am decis,
oricum, voi renaşte în gândul vostru prezis
iar voi mă veţi zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simţi divinul durerea nechemată
să n-aveţi temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtaţi-vă asemenea filozofilor, sleiţi de motive
şi nu uitaţi să lăsaţi în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!