De vei fugi
Mă amăgești c-o veșnică poveste,
Șoptită-n dimineți... protocolare,
Când curcubeul fulgeră pe creste
Și buzele te sorb dintr-o suflare.
E starea ta de fapt, magie pură,
Reîntrupată-n taine și-n cuvânt,
Mereu uitată dup-o curmătură,
Când norii-s ca o aripă de vânt.
Mă dăruiește dragostei... iubire
Și fă-mă ne-mplinirilor... ispită,
Tot alergând către nemărginire,
Rebelă, visătoare... și grăbită.
Te înțeleg... și mi-te iert... femeie,
De vei fugi călcând ultimul crez,
Voi îngropa... și ultima scânteie
În scăldătoarea primului botez.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.