Cu ochii tainici, buni și blânzi
Eu știu că ochii Tăi, Isus,
Sunt blânzi și calzi, neomenești,
Tu stai pe tron la Ceruri sus
De acolo, toate le privești.
Îl vezi pe omul cârcotaș,
El e mereu nemulțumit,
Pe cel fricos și pe cel laș
Pe cel ce nu face nimic,
Pe cel ce e clevetitor
De nimenea nu mai încape
Pe cel ce ia totul ușor
Vorbește și nu se socoate,
Împroașcă vorbe veninoase
Se poartă ca un om smintit,
Pe cel cu fapte rușinoase
Ce-n inimă le-a zămislit,
Pe cel fățarnic, bine-l știi
Căci nu are pic de rușine,
Dar Doamne, atunci când o să vii
Se vor schimba toate în bine.
Tu vezi și omul mulțumit,
Cel bun și plin de modestie,
Omul cel simplu și smerit,
Ce slavă Îți aduce Ție,
Pe omul ce nădăjduiește
De toate e mulțumitor,
Pe cel ce speră și gândește
La Tine, mare salvator.
Cu ochii tainici, buni și blânzi
Ne vezi Isus, pe fiecare,
În inima noastra pătrunzi
Cu-a Ta iubire și-ndurare.
Amin
poezie de Florența Sărmășan (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florența Sărmășan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.