Glossă mamei care nu mai vine (de dincolo de noi)
Pe cerul de mătasă, undeva,
Un înger ai și tu, de catifea,
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate...
Unite,-n universuri separate,
Comunicând când ne doboară griji,
Ori când îți pun în gând vreo întrebare,
Când lacrimă din lacrimi, ochii-ți triști,
Îți cată chipul blând printre icoane...
Pe cerul de mătasă, undeva,
Parcă uitând de-a dorului povară,
Apare iar, în vis, măicuța ta...
Simți dulcea-i mângâiere de fecioară...
Și lacrima ți-e miere, grâu și mir,
Chipul din ceață parcă se desprinde,
Ai vrea, alături, fie-ți iar... Amin!
Dar drumurile voastre-s încâlcite...
Un înger ai și tu, de catifea...
Surâsul mamei? Lacrimă ce doare...
Inelul ce pe veci vă va lega,
Ani de izbânzi, clipe de sărbătoare...
În inimi vor rămâne ca un vis
Simbolul vieții,-al păcii și-al iubirii.
Prin el nedespărțirea v-ați promis,
În drumul spre tărâmul fericirii.
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate,
Tu ai sorbit în timpuri lacrimi grele
Și mă privești de dincolo de moarte.
O lacrimă închin măicuței mele!
Eu am crescut, dar tu, măicuța mea,
În ochiul meu, cu ochiul tău de-dedată,
Mă mângâi iar cu mâini de catifea,
Plângând măicuță, greaua noastră soartă.
Unite-n universuri separate,
Martor în timpuri al clepsidrei, greu
Am mai furat, decât un ceas din moarte,
Spre-a fi-mpreună numai tu și eu.
Mi-e dor de tine, vreau să-mi fii aproape!
În dulci îmbrățișări să ne-ntrupăm
Același cer, aceiași munți și ape
Și veșnicia-n viață s-o schimbăm.
Comunicând când ne doboară griji,
Îți simt prezența, mamă, lângă mine,
Te văd în vis și ochii tăi sunt triști,
Îmi ești aproape și îmi dai de știre.
Mă cerți dacă greșesc, cum numai tu
Știai s-o faci... Măicuță, mi-amintesc,
Apoi c-o mângâiere mă împaci...
De-aceea, mamă scumpă, te iubesc!
Ori când îți pun în gând vreo întrebare
Ce nu-mi dă pace, tu mă faci să sper,
Tu-mi dai măicuță-n suflet alinare,
De-aceea-n clipe grele eu te chem.
Tata mi-e lan de grâu, tu mac în floare,
Sărbătorind secundele ce trec.
Pe mine timpul trecerii mă doare,
În drumul către mâine vă petrec...
Când lacrimă din lacrimi ochii-ți triști
Mă mângâia măicuță, eu plângeam
Și mă rugam, măicuță să reziști,
Dar, oh, măicuță bună, mă mințeam.
Da, au trecut de-atunci atâtea ierni...
Deschizi o ușă uneori, în noapte,
Ori pașii ți-i aud în alte seri,
Ori vântu-mi suflă la ferestre șoapte.
Îți cată chipul blând printre icoane
Privirea mea... Bătrână sunt și eu
Și fiul meu cel mic e astăzi mare
Și traiul mi-e din ce în ce mai greu.
Dar mama mea, bogată sunt de tine!
În alte timpuri, iar ne vom avea,
Căci nu se poate frânge o iubire.
Etern părinți și prunci vor exista!
Îți cată chipul blând printre icoane,
Când lacrimă din lacrimi ochii-ți triști,
Ori când îți pun în gând vreo întrebare,
Comunicând când ne doboară griji.
Unite,-n universuri separate,
Cu aripi moi, cu pleoape-nlăcrimate,
Un înger ai și tu, de catifea,
Pe cerul de mătasă, undeva...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.