Noiembrie
Lumea-i obosită, anul bătrân demult nu te mai strig;
Frunzele-îngălbenite mor cu inima-împăcată;
Vântul se strecoară tremurând de frig
Printre trestiile uscate de pe baltă.
Iubirea moare, iarbă ofilită (cândva verde),
Iar noi, care am sărutat, înnoptăm în zâmbete de ger
Aproape-împăcați că vechea dragoste se pierde,
O frunză-n vânturile toamnei spre-albastrul altui cer.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Este disponibil originalul în limba engleză.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.