Trăsneală
Destulă tăcere, prea multă roșeață,
pretinsă plăcere ne spală pe față,
puțină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.
Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
țâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.
Trăsneala flatată tresare sagace,
stârnește turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-și adapă.
Dau nota de plată bacșiș armoniei,
plictis încărcată și șperț poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre soție
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre plăcere
- poezii despre plată
- poezii despre perseverență
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.