Mă cred...
Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici rațiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...
Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...
Să citești printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci și copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Și convingete-n viața pe alte planete...
Caută și vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei și sparge pereții,
Cu toții creștem în noi o floare a vieții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre roci
- poezii despre planete
- poezii despre nebunie
- poezii despre lectură
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.