Iarna vieții când cerne
Din streșină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârșește,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâșnind
Cu bulgări de alb mă lovește.
Mă doare când vitregii frați și surori
Cu pumnii lovesc și m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Fățarnic mă cheamă în casă.
Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Și-aș vrea răbdător și-ndelung răbdător
Să trec iarna vieții când cerne.
Am multe ecouri ce-mi sună și azi
Când bulgărul alb mă lovește,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă sosește!
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre ger
- poezii despre viață
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.