Aprinde focul din cenușa nopților albe, sub cerul viscolit de umbra norilor cenușii. Pașii grei, goi de amintiri trecătoare îmbracă mantia umbrelor străvezii...
Aprinde focul din cenușa nopților albe, sub cerul viscolit de umbra norilor cenușii. Pașii grei, goi de amintiri trecătoare îmbracă mantia umbrelor străvezii, peste șoaptele troienite de dor. Vântul îți suieră numele și gândurile curg în albia râurilor înghețate. Desenez fulgi de zăpadă pe geamurile aburite și te aștept. Aștept să-mi răsari in suflet ca un ghiocel care vestește primăvara...
Andreea Palasescu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.