Colţ de Rai...

Mii de stele strălucesc sus, pe bolta înstelată
Şi prin ele Tatăl Sfânt toată slava şi-o arată.

Ziua, bolta azurie în întreaga ei splendoare
Este plină de lumină, un ocean întins şi mare.

Soarele, un glob de aur, fu-ntocmit să ne-ncălzească
Şi pe raza lui plăcută primăvara să sosească.

Noaptea, alt luminător stă pe bolta înnegrită:
Este luna ce veghează; lumea toată-i adormită.

Când pe bolta cristalină norii nu-şi mai află loc
Vezi că Domnul te iubeşte? Ai căldură fără foc!

Iar când norii se adună după-o secetă cumplită
Iar te bucuri: după ploaie atmosfera-i răcorită!

Noi din lume-am fost aleşi, ştim că Domnu-i Ziditorul
Şi de Patria Cerească ne cuprinde astăzi dorul.

Oamenii din lume, însă, se întreabă uneori:
"Cine a făcut aceste: soare, lună, cer cu nori?"

Şi de-aceea li se-nchină lor, unor creaţii mute
Ce nu pot să le vorbească, ce nu ştiu să îi asculte.

Căutăm de mult răspunsuri la-ntrebări ce ne frământă,
Dar al Domnului Cuvânt oare câţi îl mai ascultă?

Măcar tu, iubite frate, să asculţi şi să-mplineşti,
Să te bucuri în iubire, viaţa-n Domnul s-o trăieşti.

Dincolo de norii slavei e un colţ de rai bogat
Şi dacă-mplineşti Cuvântul ţie-ţi este rezervat.

poezie de Dorel Puchea din Seminţe de Rai (21 martie 2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!