* * *
Stând pe pragul casei mele,
Și privind la cer în sus,
Apăru-se printre stele,
Chipul Domnului Iisus.
Sta cu capu-n jos plecat
Și cu fața întristată,
Ochii-n lacrimi îi erau
Și cu glas tremurător,
Domnu' mie așa-mi zicea:
Ce-ați făcut pe-acest pamânt?
Ați uitat de jurământ,
Ură, furt și dușmănie
Lăcomie, bogăție
Ați uitat de omenie
Cei bogați-mai vor avere,
Cei săraci-mor de durere
Mamă, tată, soră, frate,
Vă certați pe nedreptate.
Cei puțini ce m-ați urmat,
De-al meu sfat să nu uitați,
Pe bolnavi să-i ajutați.
Iar în zilele de Paști,
Eu vă rog să vă iertați.
Cei ce se vor pocăi
Și la Domnul v-ați ruga,
Ziua în care va veni
Lînga Domnul voi veți sta.
poezie de Mihai Dâmbu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Dâmbu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.