Triunghiul de taină

Sunt dorul născut în formă de cruce,
Crescută în lemnul purtat de-un sărman.
O milă de-un veac timid să ridice,
Un cântec în bradul sfârşitului an.

Se aprinde un roşu din albul zăpezii,
Trezirea la viaţă a ochilor goi,
Culorile sării în pletele-amiezii,
Se aştern pe cerul ce doarme în noi.

Privirea de teamă deschide-o fereastră
Şi noaptea e-o scuză, să pot să trăiesc,
Căci plânge iar cerul cu lacrima noastră
Şi-n mine mi-e sete de-al tău "te iubesc".

Pe cer desenat fac un colţ dintr-un unghi,
Dintr-un roşu cuvânt, două inimi sihastre,
Se trezeşte pământu-n-al nostru triunghi
Şi se umple iubirea de tainele noastre.

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!