Iarnă numită destin
Și iar intră iarna-n vigoare,
O lege cu cvorum divin,
Se-așterne pe jos o splendoare
De cioburi de stele carmin.
Pe cerul turcoaz mai apare
Un soare-mbrăcat în satin
Cu pletele roz tot mai rare.
Și nas purpuriu de la vin.
Pun caii de foc la caleașcă,
Cu ochii sclipind argintiu;
Iubito, mai pune o ceașcă
De vise, cu tine, târziu!
Speranța mai poate să crească
În iarna numită destin,
Iubirea e mană cerească
În trupuri cu suflet rubin.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.