Amintiri
Mi-aduc aminte că erai departe
Când te-a adulmecat ființa mea
Aveai în mână o frumoasă carte
Și tot citeai din ea câte ceva
Era atâta lume pân' la tine
Și-atâta întuneric m-ascundea
Că nici acum nu înțeleg prea bine
Cum ai putut să intri-n viața mea.
Prizoniera iernii într-o casă
Cu nuci și mere coapte mă hrănesc
Și uite că de tine îmi mai pasă
Cred chiar c-am început să te iubesc.
poezie de Anca Roxana Constantin
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anca Roxana Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.