Anii de la tine la mine
Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.
poezie de Paul Celan, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Micheleflowerbomb

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păr
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre mâncare
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.