Ultima dorinţă

S-au întalnit la Poşta Mare –
La poştă-n Allenby – fireşte –
Şi cum erau şi buni prieteni,
Avram lui Smil îi povesteşte:

Remizier la Bursă, Bibkes,
Deştept şi făr-asemănare,
Se pricepea să descifreze
Oricare ‘ncurcături bancare.

Intai, credeam că e o glumă.
Pe urmă ne-am mai dumirit,
Dar nimeni nu putea să creadă
Că domnul Bibkes a murit.

Voinic şi sănătos ca tunul,
Şi cu pomete în obraz,
Un om de lume, plin de viaţă,
Şi totdeauna plin de haz.

Valorile din toată lumea
Şi a Finanţei cavalcadă,
El prevedea cand or să urce
Şi presimţea cand or să scadă.

Cand Geţii au cedat petrolul
Unui consorţiu Cuto-Vlah,
El a zvarlit acţiuni pe piaţă,
Fiindcă i-a bănuit în crah.

Şi cand lansa o "bombă" Bibkes,
Despre un trust îndepărtat
La zeci de mii de kilometri,
Se împlinea imediat.

Chiar şi "Afacerea Stravitzky",
"Banca-Fantomă" din Paris,
Şi falimentul din Bayonne,
Tot domnul Bibkes le-a prezis.

Şi, cum şedea în cabinetu-i,
Citind "Finanz Post", în ivrit,
Deodată, a simţit că moare,
Şi ce să facă? A murit!

Lucrand ataţia ani, alături,
Ne îndrăgeam ca nişte fraţi,
Şi el murind, noi patru, sigur,
Că am fost foarte-ndureraţi.

In testament, cu bună ştire,
A scris dorinţa lui cea mare:
Ca în sicriu să-i punem lire,
Cate o mie fiecare.

Şi cum "De Gustibus" înseamnă
Precis, "Non Disputandum Est",
Am căutat să-l satisfacem,
In termeni financiari..."pă şest!".

Au pus Milică, Jean şi Samy,
Şi cand să pun şi eu, mi-am zis:
- Ce-i trebuiesc în groapă, banii?
Ce? Parcă pleacă la Paris?

Şi cu conştiinţa împăcată,
A unei sacre datorii,
Luai cele trei mii de lire,
Ş-am pus un cec de patru mii.

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!