Invitație ispititoare
Îți fac o invitație ispititoare:
Să mergem amândoi în vis,
E un muzeu de frumusețe
Unde iubirea s-a deschis.
Ia zborul trecerii în timp
Pe-aripi de fluturi cu polen,
Ne-așteaptă îngerii cu daruri,
Pe frunte flori le punem semn.
Ușa e prinsă-n balamale
Cu nituri de dor ruginite,
Ca exponate sunt minuni,
Femei în dragoste topite.
Sunt și bărbați sculptați în sân
De doici cu lapte bun, stelar,
Când facem semn se aștern paturi
Cu albe flori de nenufar
Hai, invitația rămâne
Ispititoare și profundă,
De ne-om iubi nu e păcat,
Ne-ajunge chiar și o secundă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.