Somn printre gene
Bate vântul în fereastră,
Parcă-i semnul tău discret,
Mă reped să deschid ușa,
Nu ești tu, e alt poet.
Vrea și el să mă sărute,
Să-mi închine rimele,
Îi spun că tu ești pe valuri,
El își cară umbrele.
Dar în somnul printre gene
Șoaptele tale aud,
Te apleci, mă iei în brațe,
De mine iar ești flămând.
Nu doarme sub noi nici patul,
Nici poetul, spun în gând,
Care a venit la mine
Să prindă-n iubire rând.
Dar nu-mi pasă, tu ești dorul
Trupului, inimii mele,
Te cuprind cu visele
Și ne-ncununăm cu stelele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.