Jertfi-vom vremea în duet

Duios, îmi picuri cald în suflet, ca un alint de armonie,
Letopiseţe strâng în file, istorii vechi ce-au curs cu noi.
Ne-am dăruit izvoare scrise şi ne-am scăldat, cu ironie,
Prin lacuri sfinte de agheazmă, fără de teama de apoi.

Duios, îmi picuri astă ploaie, din ceru-n taine primenit,
Hrisoave vechi ne-nnobilează cu titluri dalbe de iubire.
Din timpul veşnic muritor, primesc un sceptru cuvenit,
Ca-ntr-un regat al dragostei... unde reginei îi sunt mire.

Duios, îmi picuri vise-n vene... din sânge nobil şi-azuriu,
Epistole păstrează-n rânduri păcate-ascunse de priviri.
Nectarul zeiţei, din trupu-ţi, sfinţeşte trupu-mi prăfuriu,
Pe-altare galbene de toamnă... pocale-s pline cu iubiri.

Duios, îmi picuri rouă-n palme, din ochii tăi nemuritori,
Răvaşe lungi se nasc sub pana... destinului numit... poet.
Poveştile-ncepute-n seară, încep romanţă nouă-n zori,
Pe-altarul cald al dragostei, jertfi-vom vremea în duet

poezie de Ion Apostu (27 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!