Frumusețea ta...
Atunci când cerul se lupta cu marea
și prin pădure vântul frunze croșeta,
Primăvara în iarbă își îmbrăca culoarea
furată din privirea ta.
Glasul tău la tâmpla mea se scaldă
peste buze mute de uimire,
Aici, versul magic stă și arde
frumusețea ta purtată în nemurire.
Și orbii pot să ți vadă frumusețea
ce ți umple amfora de lut,
Cu ea mă spăl pe față dimineața
și noaptea mă învelesc în așternut.
Frumusețea ta e muzică pe acorduri ample,
pentru surzi ești grai purtat de unde,
Izvor împresurat de stele,
Dumnezeu, îmi face cu ochiul și îmi râde!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre vânt
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.