Trăim o viață întreagă cu visuri. Deși atât de departe, deși "atât de" imposibile, totuși ne mai mângâie speranța că undeva, cândva, le vom ATINGE. Uneori, trăim o viață și, ele, visurile, tot așa de departe rămân. Ce să-i faci? Asta e frumusețea lor. Să inspire. Sunt ca peștișorii de aur, care nu se lasă prinși; în schimb, încercând să-i prindem, învățăm să adunăm dorințe.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.