Toamnă încoronată
oglindă/ chip/ de când nu eram nici copil nici bătrână
inundată în umbrele verii ce învăluiau valea înverzită
oh dacă te-aș mai avea în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul ierbii cosite
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară
scoici de care să-ți lipești urechea
melci ce se ascund în cochilii
căluți de trestie galopând cu coamele în vânt
sub soarele binefăcător pentru stupi
cum mă încăpățânez ca o pisică
din toate acestea să mai păstrez câte ceva
pentru toamna mea încoronată
ce-mi însuflețește puterea de a iubi hulubii verzi
zburând la un rând cu rândunele gri
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre încăpățânare
- poezii despre încoronare
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre vară
- poezii despre urechi
- poezii despre trenuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.