Am fost la Muzeul de Antichități din Atena unde m-au uimit figurinele și statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viață, lume dezbrăcată, dec...
Am fost la Muzeul de Antichități din Atena unde m-au uimit figurinele și statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viață, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferință. După mai mulți ani, la bătrânețe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinții din bisericile noastre, adică niște figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înțeles acești doi poli ai tratării suferinței umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendință către hedonism, către plăceri, către epicureici, și după aceea creștinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-și ducă crucea, prin urmare complet diferit.
Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.