Nu e greu cu adevărat până când nu atingi ultima limită ce o credeai în tine... și apoi, vine alta, urci și cobori pe scara vieții, aduni firimitri din zilel...
Nu e greu cu adevărat până când nu atingi ultima limită ce o credeai în tine... și apoi, vine alta, urci și cobori pe scara vieții, aduni firimitri din zilele ce-ți trec parcă prin fața ochilor, te vaiți în tine, o spui și altora eventual acuzator de parcă toți ceilalți poartă păcatul originar iar tu nu, vrei să plângi și n-ai cui ori ai cui dar iți spui că nu-ți merită lacrimile, cauți să anini suspine în piepturi de care să te lipești, atingi imaginar bornele hotarelor universului tău și-ți plimbi inconștient dar conștiincios travaliul propriei nepuținte de a trăi pur și simplu! Și știi ce? E atât de multă teamă în lumea asta, izvorâtă din tragedii precum boala și moartea, dublate de lipsa surselor de subzistență, încât zbaterea ta seamană a scâncet de bebeluș obișnuit cu țâța mamei în gura! Nu e greu sa traiești fiecare 'amănunt' al vieții tale, e greu însă să-ți accepti propria tragedie: aceea de a depăși teama, frustrarea și neîncrederea în propria fericire!
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.