toate acestea într-un flash
tare aș vrea să știu cu ce viteză trece
viața prin mine astăzi!
cantitatea de întâmplări surprinse și nu bănuite
la care-mi participă atomii sau taină să cântăresc?!
Arme și scuturi au toți și
ce apăra sau râvni cu ele însă puțini
refuză vanității traiectorii!
libertatea nu-i măsură tălpii undeva
o chestiune la «cutia de viteze» a morții
câteva rugăciuni rătăcind cine știe pe unde și
experiențele pe care le face Lumina cu noi
mutându-ne cu repeziciune punctul care unește
umbra cu trupul iată
la urmă, la urmă de tot
și Speranța cu iluziile ei evoluând pieziș
știu sigur că «Tema ei de doctorat» nu va fi
niciodată «Astăzi» alege mereu alungirea
ecoului
când ni se izbește țeasta de piatră, protagonistă
nefiind nici piatra și nici țeasta, ci
unghiul, atât, nu vă mire!
rolul precis al acestui moment nu-i
să scriu, să scriu bâiguieli, cioburi din înțelesuri
coșcogeamitea poemul plutește în nimic
voi spuneți Univers
stau pe holul vieții și mă holbez la pietre
și, Doamne, iute mai trece astăzi-ul
prin mine
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.