Nenoroc
Mă voi cruța de îndoieli
și voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.
Nu mi-aș dori să eșuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viață să perseverez
având drept țel doar calitatea.
Dar ce mă doare cel mai rău
și-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.
Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
și obosit, la ceas târziu,
sfârși topind iubirea castă.
Iar Soarele, spre asfințit,
în lumea asta luminată,
va duce vestea c-am iubit,
pe când eram flăcău, o fată.
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.