Pisicii mele
Te regăsesc, oricând revin,
Înfășurată printre ațe
Și-mi ceri, cu miau și cu suspin,
Degrabă să să te iau în brațe...
Să te alint, să te sărut,
Să te dezmierd și azi ca ieri,
Iar tu să torci de la-nceput,
Primind cu drag orice plăceri!
Să-ți dau cărniță și lăptic
Sau altă hrană de feline
Și să te mângâi câte-un pic,
Să nu mă duc de lângă tine.
Apoi să ne jucăm de zor -
Tu, din cotlon, de sub hăinuțe,
Să mă ataci surprinzător,
Scoțându-ți finele gheruțe.
Când obosești de-atâta joc,
Să stai încolăcită,-n fine,
Dormind în pace, ghemotoc,
Mutând urechea după mine...
Îmi stai alăturea în pat,
Fidelă, gingașă și castă,
Încât mă-ntreb, iluminat:
La ce-mi mai trebuie nevastă?
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pisici
- poezii despre urechi
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre soție
- poezii despre plăcere
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.