Imaginația nu există
În seara asta trebuie să vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru că vreau să te sărbătoresc.
Frumusețea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.
Voi da naștere unor sori.
Voi ține pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci și tufișuri, cu blândețe, în poala mea
Animale cu blană moale.
Ceea ce tu concepi drept imaginație,
Pentru mine nu există.
Orice poți face tu într-un vis
Sau în pânzele minții
Mâinile mele pot extrage viu din buzunarul hainei.
Dar, hai, să nu mai vorbim despre lumea mea divină;
Pentru că ceea ce vreau cel mai mult să știu
În această seara este:
Totul
Despre tine.
poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre imaginație
- poezii despre zoologie
- poezii despre vorbire
- poezii despre vestimentație
- poezii despre vecini
- poezii despre sărbători
- poezii despre seară
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.