Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, țopăiam în bălți și ne băteam cu apă. Desigur, întrucât se pare că suntem o...
Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, țopăiam în bălți și ne băteam cu apă. Desigur, întrucât se pare că suntem oameni mari, o facem pe supărații atunci când, din falsă stângâcie, călcăm într-o băltoacă. Adevărul e că ne încântă împroșcăturile. Nu-i nimic dacă ne murdărim pe pantaloni sau pe șosete. Copilăria cade din ceruri. În taină, ne îngăduim să fim niște îngălați.
Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.