Adunăm din rouă stele-mbârligate
Fulgerele piaptănă pletele norilor,
În oglinda cerului cuvintele topesc
Rugăciunea pusă în pâine și sare
Sub o cruce a hramului domnesc.
Prin cuib de faguri plouă cu petale
De miere cu semințe-nmiresmate,
Știu s-ascult cum dăinuie misterul
Iubirilor ascunse în clipe minunate.
Migala întrebării curge în vad nou
Pe inflorescența florilor de toamnă,
Părul tău întinde visu-mi peste hău,
Oglinda rugăciunii cerurile răstoarnă.
Pe-un ram de filigran se înalță-o casă,
Paratrăsnet pun cuvintele-mi toiag,
Pe brazdă curge sare și pâine rumenită
Când dorurile toate ne zâmbesc în prag.
Cerul se întoarce în sângele domnesc
Și plouă cu iubire în luciu-i minunat,
Adunăm din rouă stele-mbârligate
În culori albastre către grizonat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.