Duhul din iatac
Tu mi te-ai dus și mi-ai luat cununa,
De-atunci privesc la patru albi pereți,
Le tot vorbesc dar ei îmi tac întruna...
Atât de rău că nu am două vieți...!
... că nu mi-e dat nicicum a mă renaște
În zorii blânzi ai altei primăveri,
Să reînvii din putrezite moaște,
Să te cunosc abia. de-alaltăieri,
Să ne iubim cu pofta ne-ncepută,
Să izgonim ce-i fad și ce-i hilar,
Pe fruntea mea să nu mai scrii vreo cută
Că ea, iubirea, nu e în zadar!
E casa noastr-atâta de bătrână!
În ea și ceasul ticăie posac.
Nu mai respir parfumul tău de zână
Că am rămas doar duhul din iatac.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre primăvară
- poezii despre poftă
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre ceas
- poezii despre bătrânețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.