Salvarea speciei
În doi copaci să ne ascundem,
de teama desfrunzirii,
strigându-ne din miezul lor
în jocul regăsirii.
În două mări să ne ascundem,
de teama uscăciunii,
chemându-ne de sub balize
strâns ancorate-n funii.
În două peșteri să ne-ascundem,
de teama-mpotmolirii,
cerându-ne din galerii
tandrul ecou al firii.
Desigur, vor lovi topoare,
vor arunca harpoane-adânci,
vor fi pirați, comori și lupte,
eu voi simți cînd o să plângi.
Și-atuncea când vom fi din nou
va coborî ninsoarea...
Unul cu altul înveliți
vom cugeta cum marea,
Bătrâna peșteră, copacul
pot exista fără iubire
și, tot gândind, iubirea noastră
se va salva de la pieire.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dragoș Niculescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.