Dor
Românii
Când se exilează
Se așează de-a lungul căii ferate,
În Europa,
Sau, dacă mai e loc, pe lângă gări.
Să fie mai aproape de casă,
Să poată prinde primul tren
La o adică.
Asta le dă sentimentul
Că nu s-au îndepărtat prea mult.
Mergând pe lângă calea ferată,
Sau auzind șuieratul trenurilor,
Ei comunică permanent
Cu țara.
Primăvara, mai ales,
Când magnetismul terestru
Tulbură sus cocorii,
Ei stau triști pe bagaje
Și ascultă cum, intraductibil,
Vuiește terasamentul
De dor.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.